Cine a fost cu adevărat Walt Disney?
Admirat pe întreg globul, ipostaziat de biografia sa oficială într-un
om de o moralitate ireproşabilă, „născut pentru a face lumea să
viseze”, Walt Diseny este inventatorul şi cel mai mare producător de
desene animate, creatorul Imperiului Disney, care a revoluţionat cea
de-a şaptea artă şi industria turismului. Redutabil om de afaceri,
„magnatul divertismentului”, a făcut din compania sa un gigant mondial,
iar din numele Disney marca de elită a industriei divertismentului şi
cea mai respectată marcă din SUA (conform unui sondaj de opinie recent).
În 43 de ani de carieră, a produs peste 600 de filme şi desene animate.
A primit 950 de premii şi titluri onorifice şi este deţinătorul a 26 de
premii Oscar.
Câţi cunosc oare şi faptul că Walt Disney era francmason în Ordinul
DeMolay, iar semnătura sa conţinea ocultată cifra 666 ? Că a lucrat
mulţi ani ca agent FBI sub acoperire? Sau că a fost acuzat că ar fi
pedofil?
Vă prezentăm mai pe larg câteva date din bibliografia sa oficială.
Walter Elias Disney (5 decembrie 1901 - 15 decembrie 1966) a fost
regizor, producător, animator, scenarist şi antreprenor american.
Cofondator (alături de fratele său, Roy O. Disney) al studioului Walt
Disney Productions, Walt a devenit unul din cei mai cunoscuţi
producători de film din lume. Compania sa, cunoscută acum sub numele de
Disney sau The Walt Disney Company, are venituri anuale de peste 30 de
miliarde de dolari şi este cotată ca fiind a 48-a companie în topul
celor mai mari 500 de companii din lume. Disney deţine la ora actuală
cinci studiouri cinematografice, nouă canale de televiziune, inclusiv
ABC, 21 posturi de radio, şapte cotidiene, câteva edituri, zeci de
hoteluri, câteva aeroporturi şi un lanţ de parcuri de distracţii gigant.
Este una din cele mai mari companii de producţie de la Hollywood.
Disney a achiziţionat şi studiourile Pixar, astfel luând naştere cel mai
mare studio de animaţie din lume, Disney/Pixar.
Disney şi echipa sa au creat filme celebre precum: „Albă ca Zăpada”,
„Cartea Junglei”, „Pisicile aristocrate”, „Frumoasa şi bestia”,
„Pinochio”, „Fantasia”, „Dumbo”, „Bambi”, „Alice în Ţara Minunilor”,
„Peter Pan”, „Cenuşăreasa”, „Doamna şi vagabondul”, „Frumoasa din
pădurea adormită”, „101 dalmaţieni”, „Regele leu,” „Mary Poppins”,
„Insula comorii”, „20.000 de leghe sub mări” etc, şi unele din cele mai
cunoscute personaje: Mickey Mouse, Pluto, Goofy, Donald, Tom şi Jerry,
Tweety etc. Producţii recente de succes ale studiourilor Disney sunt:
„Toy Story”, „Compania monştrilor”, „În căutarea lui Nemo”,
„Incredibilii”, „Bolt” şi „WALL-E”.
Haideţi să vedem mai de aproape cine a fost cu adevărat Walt Disney.
Christopher Finch scrie în cartea sa „Art of Walt Disney: From Mickey
Mouse to the Magic Kingdoms” – „Arta lui Walt Disney: de la Mikey Mouse
la Regatul Magic”: „prin definiţie, figurile publice sunt cunoscute
tuturor; totuşi chiar şi după discuţiile cu unii dintre cei mai
apropiaţi asociaţi ai lui Disney este imposibil să sărim peste concluzia
că de fapt nimeni nu l-a cunoscut cu adevărat. Mereu au existat aspecte
ale personalităţii sale, care rămâneau ascunse.” Mulţi dintre cei care
l-au cunoscut îndeaproape s-au plâns că acesta era „arogant şi
refractar”. Finch nu este singurul autor care a vrut să îi avertizeze pe
cititori că imaginea oficială a lui Disney este falsă. De asemenea şi
Leonard Mosley, unul dintre biografii lui Walt Disney scria în „Disney’s
World” – „Lumea lui Disney”: „Împărtăşesc şi eu admiraţia generală faţă
de un om ale cărui creaţii cinematografice au fost mereu atât de
inspirate şi spirituale, dar diferenţa dintre mine şi cei care îl
idolatrizează, negăsindu-i nicio greşeală, este că eu îmi doresc să
cunosc faptele, oricât de fantastice ar părea la prima vedere, deoarece
ştiu că foarte mult din adevăratul Walt Disney a fost ascuns, în mod
intenţionat. Caracterul acestui om avea mari lipsuri.”
Ce se ascunde în spatele imaginilor perfecte
Cum a reuşit Walt Disney să-şi construiască imaginea de om cu o
moralitate ireproşabilă? În timp ce Hollywood-ul era frământat de
scandaluri, în compania fondată de Walt Disney erau aplicate standarde
stricte. În anii ’30, Disney avea un cod al uniformei, care le cerea
bărbaţilor să poarte cravată, iar femeilor fuste de culoare închisă.
Dacă vreun bărbat se uita provocator la o femeie la studiourile Walt
Disney, risca să fie dat afară imediat. În anii ’50, dacă vreun angajat
era auzit spunând nu contează ce fel de înjurătură era concediat
instantaneu, indiferent cine era. Disney nu le permitea angajaţilor săi
de sex masculin să aibă păr pe faţă, deşi el însuşi purta mustaţă. Nu
era admis să existe alcool în cadrul studiourilor, deşi el însuşi
consuma o cantitate foarte mare în biroul său. La început, Walt nu le
permitea artiştilor săi să deseneze personaje nud. Aceste reguli stricte
nu izvorau dintr-o adevărată convingere morală, ci din necesitatea de a
se asigura că reputaţia Disney rămâne nepătată.
Astfel de reguli morale stricte sunt paravanul pentru a ascunde
multe, de la un puternic sentiment de vinovăţie, până la ritualuri
satanice. De exemplu, Hitler se spăla obsesiv pe mâini de mai multe ori
pe zi. Şi despre Disney se povesteşte că se spăla pe mâini de mai multe
ori pe oră, în fiecare oră. Walt Disney făcea eforturi mari pentru a
menţine o imagine nealterată asupra afacerii sale. De exemplu, el a
scris o reclamaţie foarte vehementă atunci când un personaj din desenele
sale animate a apărut într-o reclamă la bere. La fel ca şi în cazul lui
Billy Graham (cel mai renumit predicator baptist american din prima
perioadă a secolului XX, mason de gradul 33), „iluminaţii” şi-au oferit
toată susţinerea pentru promovarea lui Walt Disney.
Walt Disney era mason de grad 32. La casa sa de vacanţă din Palm
Springs obişnuia să joace golf împreună cu Ed Sullivan şi Bob Hope,
ambii masoni de grad înalt. Dacă Disney era atât de nepătat şi bine
intenţionat, cum de avea astfel de prieteni apropiaţi?
Alt prieten apropiat al său era Ronald Reagan. Ambii erau masoni de
grad înalt şi proveneau din medii socialiste, ambii erau informatori FBI
şi ambii erau implicaţi în abuzuri făcute asupra „sclavilor” controlaţi
mental. Walt a susţinut mereu, plin de generozitate, campaniile
politice ale lui Reagan, iar acesta din urmă i-a oferit favoruri
politice lui Disney, în calitatea pe care o avea de guvernator al
Californiei. Ronald Reagan şi prezentatorul TV, „iluminatul” Art
Linkletter, l-au susţinut foarte mult în public pe Disney. Printre
ocultiştii faimoşi care au susţinut industria Disney pe parcursul
timpului se numără: Bob Hope, Sammy Davis Junior, Frank Sinatra şi
familia Clinton. Uriaşul parc de distracţii construit de Disney,
Disneyland, a fost vizitat de-a lungul timpului de toţi preşedinţii
americani, de la Dwight D. Eisenhower la George Bush Jr., împăratul
Akihito al Japoniei, toţi regii „iluminaţi” ai Danemarcei şi ai Belgiei,
cel de-al treilea preşedinte al Egiptului – Anwar El Sadat, Robert
Kennedy, fostul dictator al Indoneziei – Suharto, şahul Iranului –
Mohamed Reza Pahlavi.
Disney a primit de la începutul carierei sale premii de recunoaştere
de la multe organizaţii promotoare ale Noii Ordini Mondiale, cum ar fi
loja masonică B’nai B’rith, de la care a primit titlul de „Omul anului”;
Camera de Comerţ i-a dăruit în anul 1936 premiul anual „Tânăr
remarcabil”; instituţiile Yale şi Harvard i-au dat medalii de onoare.
„Cei care se ocupau de imaginea lui Disney exercitau o presiune imensă
asupra oricui insinua măcar că Walt Disney nu ar fi arhetipul
perfecţiunii binevoitoare şi al moralităţii ideale,” declară Leonard
Mosley în cartea sa „Disney’s World”.
„În spatele faţadei plăcute a lui Disney se găsesc producţii de filme
hard porno, snuff (filme care presupun filmarea unei crime),
prostituţie, controlul minţii precum şi atragerea mai multor generaţii
de oameni către practicile de vrăjitorie”, susţine Fritz Springmeier în
cartea „Deeper Insights into the Illuminati Formula”. În America, nimeni
nu a mai vândut ocultismul negru şi vrăjitoria aşa cum au făcut-o
fraţii Disney. Film după film, acestea au fost aduse în atenţia
publicului sub masca aşa-zisei distracţii. De exemplu, „Întoarcerea de
pe muntele vrăjitoarelor” a fost una dintre cele mai mari promovări
făcute vreodată vrăjitoriei.
Vincent Price a fost unul dintre principalii ocultişti care a
introdus în lume multă oroare ocultă prin cărţile şi scenariile pe care
le-a scris. A lucrat câteva proiecte pentru Disney şi a fost vocea lui
Ratigan din „Marele şoricel detectiv”.
În ce priveşte filmele pentru adulţi, la un moment dat Disney a rămas
dator sindicatelor. Pentru a putea plăti datoria, a început în secret
să producă o cantitate mare de filme porno. Fritz Springmeier afirmă că
directorul Joe Roth al studiourilor Walt Disney se ocupa de asemenea cu
conducerea studiourilor Touchstone, Miramax, Hollywood, „care sunt toate
create pentru a ascunde producţia de filme pentru adulţi aparţinând lui
Disney”.
Walt Disney şi guvernul SUA
Înaintea celui de-al doilea război mondial, FBI şi CIA l-au recrutat
pe Walt Disney ca informator. Documentele obţinute recent din arhivele
FBI arată clar că Walt Disney a fost agent informator plătit al
FBI-ului. Aceleaşi documente secrete dezvăluie faptul că Walt Disney a
fost mai târziu promovat într-o funcţie importantă şi alţii îi raportau
lui. Şi scriitorul Marc Eliot susţine că, în 1940, şeful FBI din acea
vreme, John Edgar Hoover, i-a propus lui Walt Disney să devină
informator al serviciilor americane de informaţii interne al SUA. Eliot
povesteşte că Disney era un conservator notoriu şi avea slăbiciune
pentru tot ceea ce era american. Cu toate acestea, despre Disney se
vehiculau şi anumite zvonuri cum că acesta era informator dublu,
servindu-i şi pe sovietici.
Walt nu a avut nicio remuşcare să participe la „vânătoarea de
vrăjitoare” declanşată în vremea aceea în citadela filmului împotriva
acelora care simpatizau cu comunismul. Aceasta a pus pe jar Comisia
pentru Activităţi Antiamericane a Congresului, printr-o interminabilă
perindare de martori „prietenoşi” care şi-au denunţat prietenii,
acuzându-i de comunism şi antiamericanism şi ruinându-le cariera.
Colaborarea cu FBI i-a servit lui Disney pentru a-şi controla
personalul de desenatori cu înclinaţie spre grevă, nemulţumiţi de locul
de muncă şi având tendinţa de a se înscrie în sindicat pentru a protesta
faţă de salariile mizere oferite de patron. Unul dintre desenatori,
care s-a confruntat cu represalii pentru că a participat la o grevă în
1941, a mărturisit că „Disney a refuzat să recunoască talentul
desenatorilor săi care au lucrat ore în şir în laboratoarele sale la
preţuri scăzute şi care au rămas nişte iluştri anonimi.”
În 1993, atunci când a apărut ştirea că Disney a lucrat ca agent
secret pentru FBI, fostul şef al CIA, William Hedcock Webster, a
contribuit alături de familia lui Disney la acoperirea acestui scandal.
Webster a apărut la TV şi a spus că Walt nu a avut niciodată legătură cu
FBI-ul. Unul dintre multele cazuri scandaloase în care era implicat
Walt era acela al unei fetiţe de şase ani, Rose Marie Riddle, care
fusese abuzată sexual şi dispăruse în 1961. Conform documentelor din
arhivele FBI, agentul FBI W. G. Simon fusese cel care se întâlnise cu
Walt pentru a discuta despre acest caz. Acelaşi Simon este una dintre
persoanele care au declarat mincinos pentru public cum că Disney nu ar
fi fost niciodată agent FBI. Ne întrebăm de ce este atât de important
pentru FBI şi CIA să ascundă faptul că Walt Disney a fost agent FBI?
Un alt fapt divers interesant este că de-a lungul timpului Disney a
folosit în mod repetat metode nu tocmai cinstite, dar sigure, de a
obţine proprietăţi în teren. Acesta se înţelegea cu oficialii
guvernamentali şi bancherii locali pentru ca familia sa, directorii
Disney şi acţionarii Disney împreună cu familiile lor să reuşească să
cumpere proprietăţile dorite pe care, după o anumită perioadă de timp,
aceştia le vărsau în contul corporaţiei. Un exemplu ar fi Parcul de
Istorie Americană din Virginia, din care Disney deţine 1800 de acri
(peste 7284,42 hectare).
Mesaje subliminale sexuale în producţiile Disney
Pare greu de crezut că desenele animate cu care cresc copiii noştri
abundă de mesaje sexuale subliminale? Vă oferim câteva astfel de
exemple, pentru a vă convinge singuri. Internetul abundă de analize
detaliate ale unor filme de desene animate produse de Disney, care
ascund astfel de mesaje subliminale.
În „Mica Sirenă”, unul dintre turnurile castelului (a treia coloană
de la dreapta la stânga) prezintă un organ sexual masculin în erecţie.
În spatele cuvintelor cântecului din Mica Sirenă „Kiss the girl…” se
află un grup Jamaican care pronunţă cuvinte africane pentru a blestema
fiecare persoană care priveşte.
În filmul Alladin, dacă rulaţi încet filmul el spune foarte repede ca
să nu se înţeleagă „good teenagers, take off your clothes” – „dragi
adolescenţi dezbrăcaţi-vă”.
Un alt desen animat faimos este “Pocahontas”. Faţă de povestea
originală, Disney „a uitat” să precizeze că personajul principal se
converteşte la creştinism.
Filmul animat ,,Lion King”- „Regele leu” conţine de foarte multe ori
mesajul subliminal cu cuvântul „sex” şi „lie” (lie înseamnă a minţi).
Dacă priviţi filmul Regele Leu cu încetinitorul, în multe imagini apare
cuvântul sex. Una dintre cele mai evidente este în momentul când leul
loveşte cu labele în pământ: În mijlocul particulelor de praf care se
ridică, pe mijlocul ecranului, se formează cuvântul „sex”.
„Gargoleys” este un serial de televiziune de desene animate, care
este pură demonologie. Ideea principală a serialului este aceea că o
rasă de demoni protejează New York City. Unul dintre personaje se
numeşte Demona.
În interviul doctorului James Dobson, din cadrul emisiunii TV
„Focalizare asupra familiei”, apare Mickey Mouse prezentând ultima
producţie a lui Disney: cartea de benzi desenate „Crescând Homosexual”. d
În prezentarea cărţii „Crescând Homosexual”, purtătorul de cuvânt al
Disney îi invită pe toţi adolescenţii de sex masculin să exploreze
„frumoasa lume a homosexualităţii”.
În ziua de azi, Disney promovează întâlnirile anuale „Gay and Lesbian
Day at Walt Disney World.” Disney a permis organizatorilor homosexuali
să îi portretizeze pe Mickey Mouse şi Donald Duck ca iubiţi homosexuali,
iar pe Minnie Mouse şi Daisy Duck ca lesbiene. Disney a extins
serviciile de sănătate de care beneficiază angajaţii homosexuali ai
companiei care „trăiesc” împreună. Această politică nu se aplică însă şi
cuplurilor heterosexuale. Preşedintele Disney, Michael Eisner a
declarat că circa 40% din cei 63.000 de angajaţi ai companiei sunt
homosexuali. Michael Eisner, care deţine 60% din acţiunile Disney, şi-a
părăsit soţia şi s-a căsătorit cu un bărbat homosexual la Disneyworld,
în Orlando, Florida.
Filmele Disney şi parcurile de distracţii Disney – mari amăgiri ale „iluminaţilor”
Prietenul lui Walt Disney, masonul H. G. Wells afirmă în cartea sa „A
Modern Utopia” – „Utopia modernă” că vor fi multe „show-uri şi
distracţii” pentru oameni în Noua Ordine Mondială. Iată ce se scria
despre Disney în „Anuarul Supravieţuirii Viitorului” din 1993, publicat
de Societatea „Viitorului Lumii”: “Controlul asupra industriei de
entertainment şi accesul neîngrădit la aceasta duce foarte uşor la
manipularea populaţiei. America postmodernistă este un mare «circ» de
distracţii şi de reclame, fiecare dintre ele cerşind cel puţin un
moment din atenţia oamenilor. Lumea comerţului este hrana noastră, iar
limbajul entertainment-ului este modalitatea obişnuită a discursurilor
publice. Walt Disney World se întinde pe o distanţă de peste 11.000 de
km pătraţi în mlaştina şi pădurile din centrul Floridei. Este cel mai
important centru de distracţii din lume, fiind vizitat de peste 30
milioane de persoane anual. Putem vedea clar conceptul de «Ţara lui Oz»
sau utopia ca afacere profitabilă.”
Disneyland şi Disneyworld sunt faimoase în lumea întreagă, ele fiind o
adevărată „mândrie” a Americii. Primul parc de distracţii Disney, din
seria care avea să revoluţioneze domeniul turismului, a fost înfiinţat
în 1955, în California. Iată ce declara Disney atunci presei:
„Disneyland reprezintă idealurile, visurile, eforturile care au stat la
baza construirii Americii, dar asta nu înseamnă că nu poate fi şi un
simbol universal.”
În cartea lor, „Deeper Insights into the Illuminati Formula”, Fritz
Springmeier şi Cisco Wheeler afirmă: „Se ştie, de asemenea, că
Disneyland şi Disneyworld sunt centre deosebit de importante unde
«iluminaţii» creează sclavi controlaţi mental. Disneyland este un loc
unde se desfăşoară numeroase ritualuri satanice şi activităţi
pornografice. În topul marilor amăgiri ale «iluminaţilor», filmele
Disney şi parcurile de distracţii Disney ocupă primele locuri. Aveau
nevoie de un loc unde să vină oameni de pe tot globul pământesc, fără a
se naşte niciun fel de suspiciuni; acest loc se dorea a fi acoperirea
perfectă pentru multe din activităţile lor criminale.”
Tuneluri subterane în Disneyland
Un subiect de conversaţie al personalului din studiourile Disney era
comportamentul ciudat al lui Walt. Acesta nu era de găsit până
după-amiaza târziu, când ieşea din labirintul de tuneluri subterane, ce
erau amplasate sub clădirile studiourilor. Explicaţia pe care el o dădea
întotdeauna era aceea că discuta în fiecare zi, timp îndelungat, cu
inginerii de la întreţinere.
Potrivit surselor din cadrul CIA, venite de la cei care se opun Noii
Ordinii Mondiale, CIA a angajat în 1977 muncitori pentru a construi
tuneluri subterane sub Disneyworld. Aceşti muncitori au fost
condiţionaţi să ţină secretul şi nu au primit decât informaţii minime cu
privire la motivul pentru care CIA se implică în construirea unui parc
de distracţii. Sub Lacul Holden a fost construit un mare centru de
programare mentală. Acesta se află la numai câţiva kilometri distanţă de
Disneyworld. Deşi au fost luate măsuri foarte riguroase pentru a-l
ascunde, în decursul timpului au fost intentate numeroase procese
(federale şi statale) de către victimele care doreau să dezvăluie
existenţa acestor tuneluri şi a centrului de programare. Din această
cauză, până la urmă, tunelurile împreună cu centrul de programare
mentală au fost închise, iar publicului i-au fost prezentate două
tuneluri „noi”, unul pentru control tehnic şi celălalt pentru actori.
Parcurile Disney au angajat armate de spioni îmbrăcaţi ca şi
turiştii, pentru a-şi spiona angajaţii. Mulţi angajaţi au vrut să facă
publice măsurile de securitate mult prea exagerate, dar Disney a reuşit
întotdeauna să oprească orice publicitate negativă.
O excepţie ar fi articolele publicate în numărul din 4 noiembrie ’96
în Registrul Nappa Valley sub titlul „Plângeri făcute împotriva
Disneyland denunţă măsurile de securitate abuzive care domnesc în
Regatul Magic”. Profesorul de drept din cadrul UCLA, David Sklansky, a
spus cu privire la regulile Disney: „Una dintre problemele majore pe
care le avem este că nu ştim ce fac ei cu adevărat – dacă se opresc
vreodată din supravegherea şi interogarea personalului. Conducerea
bineînţeles că nu se supune aceloraşi norme de control.”
Întregul sistem mondial s-a unit pentru a sprijini imaginea şi
publicitatea lui Disney, cea dorită de francmasoni. Atunci când ceva ce
toată lumea consideră a fi perfect legal si moral nu este atacat de
sistemul mondial, aceasta ar trebui să îi facă pe oameni să îşi pună
întrebări. Învăţământul la domiciliu şi alte activităţi cu scop benefic
pentru copii au fost într-un mod malefic atacate şi ridiculizate de
mass-media. De ce Disney a rămas totuşi neatins? Programul social
America’s Most Wanted are un număr mare de documente despre copiii care
au fost răpiţi în timp ce vizitau Parcurile de Distracţii Disney.
Programe de control mental
În 1955, Walt Disney a creat emisiunea Clubul Mickey Mouse, ce putea
fi urmărită cinci zile pe săptămână, de obicei la ora la care copiii se
întorceau de la şcoală. În această emisiune, 24 de copii îl însoţeau pe
Mickey Mouse dansând, cântând şi jucându-se. Clubul lui Mickey Mouse
adora acele pălăriuţe cu urechi de şoarece. Începând din anii ’50,
aproape toţi copii care urmăreau emisiunea îşi doreau propriile lor
„Urechi de şoarece” şi îşi doreau să devină un „Mouseketeer” adică un
„muşchetar şoarece”.
Fritz Springmeier şi Cisco Wheeler susţin în lucrarea lor „Deeper
Insights into the Illuminati Formula” că, de fapt, Clubul Mickey Mouse
este, pe lângă o emisiune la televizor, un program în care se aplică
tehnici de control mental asupra copiilor.
„Printre celebrităţile care au fost programate mental în cadrul
acestor grupuri de «mousketeers» se numără: Britney Spears, Lindsay
Lohan, Justin Timberlake, Christina Aguilera. Aceştia, deşi prezentaţi
de către mass-media drept staruri şi luaţi drept modele de comportament
de către tineri, nu sunt decât nişte biete fiinţe umane care au devenit
marionete fără voia lor şi care suferă cumplit căci nu au absolut deloc o
viaţă a lor sau posibilitatea de a alege ce e bun sau rău. Un exemplu
în această privinţă îl constituie încercarea lui Britney Spears de acum
câţiva ani de a se revolta împotriva acestui control abuziv. Se spune că
pe la 30 de ani, aceste victime pot avea tentative de a scăpa de sub
programul impus până atunci. Toate ziarele de pe mapamond au prezentat
ştirea cum că Britney «a luat-o razna», s-a tuns cheală în timp ce
striga că vrea ca nimeni să nu o mai atingă. Apoi ea a fost internată
într-o clinică de dezintoxicare, unde şi-a scris pe frunte numărul 666,
afirmând că este Antichristul spunând că nu mai vrea să nască monştri.
La acea dată, ea avea deja doi copii, iar aceştia intraseră în acelaşi
program de control mental ca şi ea.
De îndată ce înţelegem modul de programare mentală, este suficient să
ne uităm, de exemplu, la producţia TV «Aventuri în Ţara Minunilor»,
care este transmisă în fiecare dimineaţă, pentru a ne putea convinge de
acţiunea criminală de «mind-control» a lui Disney. În doar câteva
minute, într-o dimineaţă, am putut vedea un iepure alb «creând o lume în
capul tău» cu un inel – citatul este exact cum era în show! – am
privit-o pe Alice trecând prin oglinzi (simbolismul oglinzii este des
folosit în tehnicile de mind-control), l-am privit pe Iepurele Alb (care
nu este altcineva decât programatorul) citind dintr-o carte unei
fetiţe, iar apoi am ascultat mesajul emisiunii: «Iepurele Alb este
singura ta şansă!».
Multiplele alter-ego-uri ale sclavilor «iluminaţi», care sunt menite
pentru spionaj, şantaj, seducţie, asasinare, sunt programate să trăiască
într-o lume de fantezie, de miraj. Ei niciodată nu au priză pe
realitatea înconjurătoare. O mare parte din acest tip de programare
mentală se realizează la Disneyland,” susţine Fritz Springmeier.
Brice Taylor, una dintre victimele controlate mental,
supravieţuitoare a programului MKULTRA, care a avut norocul să îşi
recapete amintirile datorită unui accident de maşină şi a multor ani de
şedinţe de psihoterapie povesteşte în cartea sa, „Thanks For the
Memories” - „Mulţumesc pentru amintiri”, cum de multe ori a fost dusă
la Disneyland. Tot ea afirmă că programatorii ei erau Bob Hope şi Henry
Kissinger şi că pe parcursul a zeci de ani ea a fost folosită drept
sclavă sexuală prezidenţială şi „computer personal”. Bob Hope împreună
cu alţi masoni importanţi au participat la „Marea deschidere a Lumii
Disney”, pe 29 octombrie 1971.
Warren Beatty a jucat împreună cu Madonna în filmul „Dick Tracy”,
produs de studiourile Disney. Filmul Dick Tracy foloseşte culoarea
într-un anumit mod specific tehnicilor de programare mentală prin
culori. Anumiţi sclavi mentali complet „programaţi” au anumite programe,
setate după acest film, pentru a găsi şi elimina ţinte (adică oameni).
Sora lui Beatty este faimoasa Shirley MacLaine, care a fost folosită de
către CIA drept sclav sexual. Numele său adoptiv MacLaine, presupus a fi
numele de fată al mamei ei, nu este altceva decât un semn al oraşului
McLain, acolo unde agenţii CIA au programat-o. Este o cunoştinţă
apropiată a satanistului Stephen Nance.
Shirley Temple Black (Shirley „Templul Negru”) este faimoasa fetiţă
care a jucat în producţiile cinematografice Disney. Ea a făcut parte din
comitetul de directori al corporaţiei Disney între anii 1974-1975.
Filmele ei au fost printre primele folosite ca tehnici de programare, la
începutul anilor ‘40 şi ‘50. S-a căsătorit cu un personaj ce făcea
parte din elita din San Francisco, pe nume Charles A. Black. Shirley a
reprezentat SUA la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite din 1969 şi a
fost decorată cu Crucea de Malta. Shirley a arătat semne că ar putea fi
unul dintre copiii „iluminaţi” controlaţi mental, care sunt „protejaţi
şi susţinuţi” de elita mondială.
Interesul lui Walt Disney pentru copii nu era atât de altruist pe cât
părea la prima vedere. Walt i-a instruit pe copii să îl numească
„Unchiul Walt”. Cei care cunosc metodele de control a minţii ştiu că
programatorii sunt numiţi în mod obişnuit cu apelativul „Unchiul” de
către victimele lor.
În cartea sa „Hollywood Babylon 2″, Kenneth Anger, „naşul”
cinematografiei experimentale de la Hollywod, scriitor şi magician
negru, susţine că Disney era pedofil: „Angajaţii au spus că şeful lor,
Walt Disney, se pare că s-a îndrăgostit de băiat. Această afirmaţie este
totuşi demnă de luat în seamă…”. Faimosul actor copil Bobby Driscoll,
care are propria sa „stea a faimei” pe celebrul bulevard din Hollywood
este copilul de care era atras Walt. Acesta era un băieţel foarte
talentat, frumuşel şi inteligent, care a jucat în cel puţin două filme
faimoase a lui Disney „Cântecul Sudului” şi „Insula Comorilor”. De
asemenea, vocea lui Bobby fusese folosită pentru Peter Pan, care era un
alter-ego al său (tehnicile de mind-control sunt bazate pe fragmentarea
personalităţii victimei). Oare Disney l-a ajutat sau a abuzat de acest
copil? Dacă într-adevăr Disney era atât de „curat” şi atmosfera de la
studiouri atât de minunată şi inocentă, iar acest mic actor avea toate
şansele să reuşească în viaţă cu mult succes, de ce Bobby a devenit
dependent de metamfetamină la numai 17 ani şi a murit apoi câţiva ani
mai târziu? De ce talentul său recunoscut de toată lumea şi cariera sa
începută de mic nu l-au condus la ceva pozitiv, la o viaţă plină de
realizări şi împliniri?
Compania a avut în mod repetat probleme cu autorităţile, deoarece a
angajat mai mulţi indivizi, cunoscând faptul că aceştia fuseseră
condamnaţi pentru pedofilie. Numeroase cazuri de angajaţi ai parcurilor
tematice Disney au fost subiectul unor arestări, chiar repetate, al
căror motiv au fost atacurile de natură sexuală si pornografia
infantilă. Chiar şi unul din vicepreşedinţii companiei, Patrick
Naughton, a fost arestat în anul1999 de către FBI pentru tentativa de
corupere a unei fetiţe de 13 ani. Toate aceste cazuri au fost bine
,,îngropate” de către reţeaua de ştiri ABC News, companie TV deţinută de
Disney.
Disney este unul dintre principalii responsabili de pervertirea Americii
Fritz Springmeier este unul dintre cei mai bine informaţi oameni la
ora actuală cu privire la liniile genealogice ale „iluminaţilor” şi
tehnicile pe care „iluminaţii” le folosesc pentru a crea sclavi
controlaţi mental. El a scris cărţi pe acest subiect, împreună cu
fostul programator iluminat Cisco Wheeler, ce conţin detalii foarte
riguroase şi sunt foarte exacte. El a ţinut o conferinţă despre
„iluminaţi” în anul 1998 la Granada Forum, care a fost considerată cea
mai bună şi exactă prezentare pe această temă.
Iată concluzia sa zguduitoare cu privire la Disney: „După îndelungi
cercetări pe care le-am desfăşurat, nu mai există acum niciun dubiu
pentru mine că Disney (atât personalitatea care a fost, împreună cu
filmele şi parcurile de distracţii) a contribuit foarte mult la
prăbuşirea Americii, dincolo de faţada bogat ornamentată şi colorată pe
care o avea şi o are chiar şi în prezent. După ce am început să primesc
rapoarte de la victimele asupra cărora «iluminaţii» şi-au aplicat
tehnicile de control mental, cu privire la faptul că Walt Disney ar fi
avut un rol important în programarea lor, am fost deschis către aceste
relatări, dar în acelaşi timp mi-am propus să găsesc dovezi tangibile.
Din punctul meu de vedere, Disney este unul dintre principalii
responsabili de pervertirea Americii. Această expunere asupra lui Disney
este fără îndoială una dintre cele mai obiective care au fost făcute
până acum. Sunt sătul să aud cum îl prezintă creştinii din America pe
Disney, ca fiind un model de sfinţenie. Deşi creştinii ar fi trebuit să
îşi dea seama de adevăr, totuşi ei au fost înşelaţi de imensa mascaradă a
lui Disney. Şi le servesc aproape zilnic copiilor lor o porţie
considerabilă de ocultism şi vrăjitorie, deoarece au fost programaţi
mental să îl considere pe Disney drept unul dintre cele mai bune produse
ale Americii, drept împlinirea visului american. Mulţi dintre cei care
au dorit să facă publice faptele lui Disney au fost opriţi înainte să
poată publica vreo carte. Aceştia au trebuit să se confrunte cu serioase
atacuri personale şi au trebuit să facă faţă şi să lupte împotriva
campaniilor publice plătite de Disney. Puterea pe care o deţine Disney,
mai bine spus puterea celor care se află în spatele acestei industrii
Disney, i-a speriat pe majoritatea celor care au vrut să facă
dezvăluiri. Dar este necesar să vorbească cineva şi pentru victimele
acestor maşinaţii oculte.”
